| Aldino De
Vittorio's poetries
"NNU SUSPIRU"
Partiempo 'na matina m'era zàtu ca m'era 'cortu
castaci lusciscia,
Lu sole ncora nu era spuntiddratu, nuddru
morsiceddru russu se vitia.
Arbata e profumu t'aria
marina, ste cose me ticiene: Vanne a mare. Me decisi, pijai la
varculina te le funtaneddre e me misi a uvare.
E me quardava dr'arba chiara
chiara, lisciu lisciu e limpitu dru mare. Senza 'me 'corgu, 'nanzi
'la tunnara me truvai, sia ca stava pe sunnare.
Chianu su dru specchiu t'acqua
uvava. Appena 'nu miju m'era 'luntanatu, ntisi 'na oce ca me
chiamava e me girai: rimasi stralunatu.
Dru celu cusì limpitu,
turchinu, dru mare tuttu beddru, trasparente, dru viulettu, dru
verde e celestinu m'erene mbriacata tutta la mente.
Era Caddripuli - Cuardame! -
Ticia. 'Nu suspiru forte forte jeu manai. Mijuni te riflessi a
'mare facia. - Hai ragione - tissi: - Si 'beddra! Critai.
Senza panzare to fiate me
farmai; tissi: - A 'nanzi cchiui nu pòzzu scire; stu spattaculu,
crande Ddiu, ca me t'hai osci, me l'aggiu propriu te cutire.
Tutta china te brillanti me
pariu e de petre preziose nturnisciata; cchiu beddra nu 'la putiu
fare Ddiu. Paria Venere appena
'disciatata. |